LUMEA PE MARGINEA PRĂPASTIEI - Cum să prevenim colapsul ecologic şi economic

Prezentare carte:
Dr. Ing. Cristiana SÎRBU

Autor: Lester R. BROWN

Cuvânt înainte: Ion ILIESCU

Cartea lui Lester Brown “Lumea la  marginea prăpastiei” constituie un avertisment sever în legătură cu agravarea dezechilibrelor provocate de evoluţia civilizaţiei actuale, prin presiunea  crescândă asupra resurselor de bază – în special de hrană, apă  şi energie, în condiţiile unei inerţii păguboase şi insensibilităţii condamnabile  din partea factorilor dedecizie politică, şi inadaptării legităţilor economiei de piaţă – în vederea stopării acestor evoluţii periculoase pentru existenţa civilizaţiei înseşi.

Obiectul cărţii lui Lester Brown este încercarea de a da răspuns la întrebarea Cât timp mai avem şi ce este de făcut pentru a salva civilizaţia?

Cartea este construita pe trei capitole:

• În primul sunt descrise fenomene grave, cu efecte profunde asupra societăţii, în ansamblu: în primul rând, secătuirea apelor subterane şi scăderea recoltelor; în al doilea rând, eroziunea solurilor şi expansiunea deşerturilor; şi, în al treilea rând, creşterea temperaturilor, topirea gheţarilor şi securitatea alimentară.

• În al doilea capitol – consecinţa acestor procese: emergenţa politicii deficitului alimentar; refugiaţii alimentari – creşterea fluxurilor migratorii; presiuni asupra stabilitătii generale şi apariţia de "state eşuate".

• În al treilea capitol se creioneaza posibile răspunsuri, reluînd propunerile enunţate de autor în volumele sale anterioare privind planul B: edificarea unei economii globale eficiente energetic; valorificarea energiei eoliene, solare şi geotermale; refacerea sistemelor naturale de susţinere a economiei, eradicarea sărăciei, stabilizarea populatiei şi salvarea "statelor eşuate“ şi, în fine, asigurarea hranei pentru opt miliarde de locuitori ai planetei.

            În concluzie, intitulată sugestiv "Cu ochii pe ceas", autorul vorbeşte despre importanţa şi emergenţa tuturor măsurilor propuse pentru salvarea civilizaţiei.

Lester Brown semnalează că, pe parcursul celor 6000 de ani de când a început civilizaţia, omenirea a trăit pe baza productivităţii sustenabile a sistemelor naturale ale pământului. Dar, în ultimele decenii, societatea umană a depăşit nivelul consumului de resurse pe care aceste sisteme îl pot susţine  (adică a devenit nesustenabil). Cererea depăşeşte , deci, oferta în mai toate sistemele naturale!

Lester Brown  semnalează un studiu din 2002 al unui colectiv de savanţi coordonat de Mathis Wackerwegel (de la Academia Naţională de Ştiinţe a S.U.A.), care a introdus conceptul de “amprentă ecologică”, exprimând sintetic efectele  însumate ale tuturor proceselor care duc la uzura  bogăţiilor naturale ale pământului, inclusiv suprasarcina de bioxid de carbon din atmosferă. Ei au ajuns la concluzia că solicitările colective ale omenirii au depăşit pentru prima oară capacitatea de regenerare a pământului în jurul anului 1980. În 1999, solicitările globale au depăşit productivitatea sustenabilă a sistemelor naturale cu 20%; iar calculele în curs vorbesc de faptul că, în 2007, acest  indicator a ajuns la 50%. Adică, acum, ne aflăm în situaţie de avarie, când ar nevoie de o planetă şi jumătate pentru a susţine consumul actual al omenirii!

Declinul global al sistemelor naturale de susţinere a economiei, declinul, deci, ecologic care va conduce la declin economic şi social este deja în plină desfăşurare. Managementul actual al economiei globale, bazată pe mecanismele pieţei, este la ananghie. Şi asta pentru că gândirea economică şi politică modernă acordă puţină atenţie pragurilor sustenabile de productivitate ale sistemelor naturale ale Pământului, fiind puţin sincronizată cu ecosistemul de care depinde şi care  depinde  şi care se apropie de colaps.

            Colapsul economic şi social a fost întotdeauna precedat de o perioadă de declin al mediului înconjurător. Avem acum o economie care îşi distruge sistemele naturale de susţinere şi care ne-a dus pe calea declinului şi a colapsului, ne aflăm periculos de aproape pe marginea prăpastiei!

Lester Brown reia în această lucrare propunerile enunţate deja în volumele sale anterioare privind Planul B – pentru salvarea civilizaţiei.

            Ideea Planului B este de a determina inversarea actualelor tendinţe ale economiei mondiale care împing omenirea spre distrugerea suporturilor naturale ale economiei şi dezagregarea sistemului climati, până la marginea prăpastiei. El comportă 4 componente:

•      o masivă reducere a emisiilor de carbon cu 80% până în anul 2020;
•       stabilizarea populaţiei la maximum 8 miliarde, până în anul 2040;
•        eradicarea sărăciei;
•        refacerea pădurilor, a solurilor, apele freatice şi a bancurilor piscicole.

            Lester Brown actualizează, în acest scop, propunerile sale din Planul B, privind un buget anual necesar pentru stoparea actualilor factori distructivi din activitatea economică şi promovarea unui set de măsuri pentru salvarea civilizaţiei. Un astfel de buget ar însemna sub 200 de miliarde dolari. Autorul consideră că există şi resursele financiare necesare pentru a susţine un asemenea proiect. Bugetul Planului B nu reprezintă decât 12% din bugetul militar mondial!

Se impune, de astfel, să se schimbe optima asupra conceptului de securitate  pentru secolul XXI.

A existat un decalaj în gândirea noastră. Noi continuăm să considerăm că ameninţarea principală este războiul, dar, de fapt, creşterea populaţiei, foametea şi schimbările climatice sunt  principalele probleme”

Pentru salvarea civilizaţiei este necesară, deci, o schimbare radicală a înţelegerii pericolelor reale cu care se confruntă omenirea, la început de secol şi adaptarea la nivelul factorilor de decizie politică atât în plan naţional, cât şi al organismelor mondiale a măsurilor necesare pentru evitarea colapsului şi a prăbuşirii civilizaţiei – sugerate şi în Planul B, propus de Lester Brown.

Noi lichidăm avuţia naturală a Pământului pentru a ne alimenta consumul.  Dacă folosim indicatori de mediu pentru evaluarea situaţiei în care ne găsim, atunci declinul global al sistemelor naturale de susţinere a economiei – declinul ecologic care va conduce la declin economic şi colaps social – este deja în plină desfăşurare.

Moartea civilizaţiei noastre nu mai este teorie sau o posbilitatea economică, este drumul  pe care mergem.

Ne trebuie o economie pentru secolul XXI, una sincronă cu Pământul şi sistemele sale naturale de susţinere, nu una care să le distrugă.  Economia  risipei, bazată pe combustibili fosili şi centrată pe automobil nu mai este un model  viabil. Pe scurt, trebuie să edificăm o nouă economie, una alimentată de surse energetice fără emisii de carbon – eoliană, solară şi geotermală – una care să dispună de un sistem de transport diversificat, una  care refoloseşte şi reciclează totul.

Prin Planul B putem schimba direcţia şi putem avansa pe o cale a progresului durabil, dar numai cu preţul unei mobilizări masive, înfăptuite cu viteza operaţiunilor de război.

            Obiectivele Planului B – stabilizarea climei, stabilizarea populaţiei, eradicarea sărăciei şi refacrea sistemelor naturale de  susţinere a economiei – sunt reciproc dependente. Toate sunt esenţiale pentru a hrăni populaţia. A scoate economia globală de pe calea declinului şi a prăbuşirii depinde de realizarea tuturor acestor 4 obiective.

Alegerea ne aparţine . Putem continua să procedăm ca şi până acum, dirijând o economie care continuă să distrugă  sistemele ei naturale de suţinere până când se va autodistruge, sau putem fi generaţia care schimbă direcţia, mutând lumea pe un făgaş al progresului susţinut. Alegerea va fi făcută de către generaţia noastră, dar va afecta viţa pe Pământ a tuturor generaţiilor viitoare.