STRATEGIA PENTRU REGIUNEA DUNĂRII – CONTRIBUŢIA LA ÎMBUNĂTĂŢIREA CONDIŢIILOR DE VIAŢĂ ŞI DE MUNCĂ ALE TUTUROR CETĂŢENILOR DIN REGIUNEA DUNĂRII DE JOS

SIMPOZIONUL INTERNAŢIONAL "PERSPECTIVE ALE AGRICULTURII ŞI ZONELOR RURALE ÎN CONTEXTUL DEZVOLTĂRII DURABILE"

Bucureşti, 2-3 iunie 201, USAMV

Rezumat
 
Lucrarea are scopul de a face cunoscută  strategia emisă de către Comisia Europeană pentru regiunea Dunării, strategie concretizată în noi oportunități și potențial nou de avut în vedere, în special în ceea ce privește consolidarea eforturilor Uniunii de depășire a crizei economice într-un mod durabil. Lucrarea prezintă propunerile şi recomandările principale formulate de Comitetul Economic şi Social European pentru Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării, astfel că dezvoltarea socio-economică, competitivitatea, managementul de mediu și creșterea eficientă a resurselor pot fi ameliorate, iar securitatea și coridoarele de transport, modernizate. Parlamentul European s-a constituit încă de la bun început ca un partener de încredere ce va veghea permanent asupra viitorului „strategiei de dezvoltare a regiunii Dunării”. Strategia ar trebui să facă din aceasta o regiune care aparține cu adevărat secolului 21, sigură și încrezătoare în propriile forțe și una dintre cele mai atractive din Europa.
 
Cuvinte cheie: Comisia Dunării, strategia europeană, Delta Dunării, dezvoltare durabilă , condiţii de viaţă


INTRODUCERE:

           Delta Dunării (3446 km²), aflată în mare parte în Dobrogea, România,  şi parţial în Ucraina, este cea mai mare şi cea mai bine conservată dintre deltele europene.
          Delta Dunării a intrat în patrimoniul mondial al UNESCO în 1991 şi este clasificată ca rezervaţie a biosferei la nivel naţional în România şi ca parc naţional în taxonomia internaţională a IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii şi a Resurselor Naturale).
          Vegetaţia deltei este reprezentată în mare parte de o vegetaţie specifică mlaştinilor (stuful, papura,  rogozul, în amestec cu salcia pitică) şi ocupă 78% din totalul suprafeţei. Zăvoaiele ocupă 6% din suprafaţa deltei, fiind păduri de salcie, frasin, arin,  plop, care cresc pe grindurile fluviatile, fiind periodic inundate, iar ochiurile de apă sunt acoperite de o vegetaţie acvatică şi plutitoare, ocupând 2% din suprafaţa deltei. De asemenea, există păduri pe câmpurile Letea şi Caraorman şi sunt alcătuite din stejar brumăriu, stejar pedunculat, frasin, plop tremurător, ulm, plante agăţătoare.
             Conţine mai mult de 320 de specii de păsări ca şi 45 de specii de peşte de apă dulce în numeroasele sale lacuri şi japşe. Acesta este locul unde milioane de păsări din diferite colţuri ale Pământului (Europa, Asia, Africa, Marea Mediterană) vin să cuibărească. Speciile majore de peşti în cadrul Deltei Dunării sunt ştiuca şi somnul.
           Populaţia Deltei are un mod de viaţă neschimbat de secole. Implantarea umană discretă a permis supravieţuirea uimitoarelor ecosisteme din Deltă. Întinderea mare a apei explică numărul mic al locuitorilor.
          Pescuitul reprezintă o constantă a activităţii umane din regiune. Reexploatarea stufului şi papurei constituie o altă ramură a activităţii umane.
               Pe unele grinduri se practică cultura plantelor, pe altele există izlazuri pentru creşterea animalelor.
               Navigaţia pe braţe şi transportul pe canale este o altă preocupare a localnicilor.
          Delta Dunării este o regiune de mare frumuseţe turistică şi de un real interes ştiintific. Rezervaţia Biosferei Delta Dunării se afla pe locul 5 între zonele umede ale Terrei şi pe locul 2 în Europa, dar ca importanţă ecologică este a treia din lume.

MATERIALE ŞI METODE:

             Regiunea Dunării s-a schimbat în mod dramatic. Recent, au avut loc valurile de extindere a UE din 2004 și 2007. Bazinul fluviului care străbate cele mai multe țări din lume este acum în mare măsură un spațiu al Uniunii Europene. Există noi oportunități și potențial nou de avut în vedere, în special în ceea ce privește consolidarea eforturilor Uniunii de depășire a crizei economice într-un mod durabil. Dezvoltarea socio-economică, competitivitatea, managementul de mediu și creșterea eficientă a resurselor pot fi ameliorate, iar securitatea și coridoarele de transport, modernizate. Dunărea poate deschide UE către vecinii apropiați, către regiunea Mării Negre, Caucazul de Sud și către Asia Centrală. O strategie UE pentru regiunea dunăreană poate contribui la obiectivele UE, consolidând inițiativele politice majore ale UE, în special strategia Europa 2020.
               Strategia de dezvoltare a regiunii Dunării este un lung lanţ de consultări şi dezbateri ce aveau să pună în lumină planul de acţiune a peste 800 de contribuţii primite chiar din partea celor 14 state: Germania, Austria, Slovenia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Croaţia, Serbia, Bosnia, Herţegovina, Muntenegru, Moldova, Ucraina,  state atât din interiorul Comunităţii Europene cât şi din exteriorul ei.
            Astfel, statele din Regiunea Dunării şi-au manifestat angajamentul pentru crearea unei noi  macroregiuni ce are în vedere un plan comun de acţiune ce se bazează pe 4 piloni şi se concentrează asupra a 11 domenii prioritare.
                Parlamentul European s-a constituit încă de la bun început ca un partener de încredere ce va veghea permanent asupra viitorului „strategiei de dezvoltare a regiunii Dunării”.

REZULTATE ŞI DISCUŢII:
 
                 În data de 16.09.2010 a avut loc la Bruxelles Sesiunea plenară a Comitetului Economic şi Social European (CESE), în care a fost adoptat Avizul "Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării" (raportori Miklos Barabas - Grupul III - Ungaria şi Mihai Manoliu - Grupul I - România, Preşedinte CNPR şi Secretar General al ACPR ).
             Avizul CESE îşi propune să profite de ocazia oferită de Comisia Europeană societăţii civile organizate din Europa pentru a formula propuneri practice concrete, care să constituie o contribuţie la planul de acţiune al Strategiei pentru regiunea Dunării, aflată în curs de elaborare. CESE se asteaptă ca viitoarea strategie să reprezinte o adevarată contribuţie la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţa şi de muncă ale tuturor cetăţenilor din regiunea Dunării, pe care o consideră oglinda Europei.
          Propunerile şi recomandările principale formulate de CESE pentru Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării au fost următoarele:

1. La nivel politic, strategia planificată pentru regiunea Dunării:

• trebuie să aibă un caracter deschis, favorabil incluziunii şi sensibil la aspectele sociale, economice şi de mediu, să ia în considerare recomandările organizaţiilor societăţii civile şi să se bazeze pe experienţa acestora;
• având în vedere caracterul complex şi interdependent al problemelor atinse, poate fi eficientă numai dacă urmează în mod consecvent principiul abordării integrate, în locul punctelor de vedere sectoriale, şi dacă subliniază necesitatea realizării obiectivelor principalelor părţi interesate;
• trebuie să stimuleze şi să ţină seama de cooperarea în domeniile securităţii civile, cum ar fi serviciile de urgenţă care colaborează pentru a face faţă dezastrelor naturale, mobilitatea lucrătorilor, a întreprinderilor etc. sau pentru întocmirea unor planuri de urgenţă pentru a face faţă accidentelor ecologice;
• trebuie să contribuie la utilizarea cât mai completă a posibilităţilor oferite de Tratatul de la Lisabona, precum aplicarea consecventă a principiului democraţiei participative;
•  trebuie să reprezinte un instrument corespunzător pentru:

          -  a contribui în mod real, sub forma unei politici de dezvoltare macroregională, la aprofundarea procesului de integrare europeană, în special în cadrul Strategiei Europa 2020 (pentru o creştere inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii);
             -   a apropia de Uniunea Europeană cele şase state din regiune care nu sunt membre, sprijinindu-le în eforturile lor de integrare;

•  trebuie să reflecte politica Uniunii Europene la nivel macroregional şi, astfel, contribuţia şi rolul activ şi creativ ale societăţii civile organizate;
•  trebuie să contribuie la armonizarea activităţilor sistemelor de cooperare existente deja în regiune, care activează la diferite niveluri şi în diferite domenii, la eficientizarea acestora şi la evitarea suprapunerilor;
• structura de guvernanţă a acesteia trebuie să fie clară, simplă şi transparentă şi să permită abordarea de jos în sus din punctul de vedere al societăţii civile organizate;
•  trebuie să fie pusă în aplicare sub forma unui proces care presupune, pe parcursul derulării, flexibilitate şi revizuire periodică şi, atunci când este posibil, alocarea de resurse financiare suplimentare;
•  trebuie să urmăreasca obiective realiste şi să stabilească anumite priorităţi în vederea unei implementări eficiente;
•   trebuie să aiba rezultate vizibile şi concrete pentru societate şi cetăţeni, în vederea creării unor condiţii de viaţă şi de muncă mai bune pentru cetăţeni, inclusiv pentru tineri;
•   trebuie să reflecte importanţa dialogului social şi civil;
•   trebuie să recunoască importanţa conexiunilor în regiunea Dunării;
•   trebuie să ia în considerare experienţele obţinute în urma punerii în aplicare a Strategiei UE pentru regiunea Mării Baltice.

2. Recomandări practice, la nivelul societăţii civile, privind planul de acţiune al strategiei planificate pentru regiunea Dunării:

•  ar trebui creată o reţea a organizaţiilor societăţii civile din regiune (Forumul societăţii civile din regiunea Dunării), care să faciliteze, printre altele, acţiuni şi proiecte comune; membrii reţelei ar urma să se întâlnească în fiecare an în altă ţară din regiune;
• ar trebui să conţină manifestări (întruniri, festivaluri, vizite, expoziţii, târguri etc.) care să consolideze sentimentul de apartenenţă al popoarelor din regiunea Dunării, formarea unei conştiinţe regionale şi menţinerea diversităţii culturale, cu un accent deosebit pe tineret; la atingerea acestui obiectiv ar putea contribui şi o publicaţie culturală regională;
• ar trebui organizată anual, în localităţi diferite, o "Saptamână a Dunării", care ar putea reprezenta un forum adecvat pentru dezbaterea chestiunilor de actualitate legate de Strategia pentru regiunea Dunării şi pentru prezentarea rezultatelor acesteia;
• pentru a asigura sprijinul continuu din partea cetăţenilor şi a societăţii civile organizate, atât în UE, cât şi în statele vecine care nu sunt membre ale UE, este necesară o strategie de comunicare pentru regiunea Dunării eficientă şi permanentă;
•   în cursul elaborării programelor din cadrul Strategiei pentru regiunea Dunării, ar trebui să se acorde o atenţie sporită categoriilor sociale defavorizate şi marginalizate, în special romilor;
• ar trebui să se consolideze cooperarea şi relaţiile sistematice între actorii din regiune, precum şi dialogul social şi civil; în acest context, consiliile economice şi sociale de la nivel naţional pot juca un rol important;
• înfiinţarea Forumului antreprenorial din regiunea Dunării (Danube Business Forum), care ar include actori sociali şi economici, ar putea reprezenta un instrument important pentru realizarea cooperării şi a coeziunii economice, sociale şi teritoriale în această regiune; organizaţiile patronale din regiune ar trebui să aibă acces şi ar trebui încurajate să participe la programe de finanţare care vizează organizarea acestui forum;
• ar trebui să contribuie la consolidarea relaţiilor interumane prin reducerea în continuare a piedicilor din calea liberei circulaţii, chiar eliminarea acestora, şi prin aplicarea principiilor muncii decente şi remuneraţiei echitabile;
•   în vederea implementării Strategiei pentru regiunea Dunării, ar trebui valorificate realizările şi serviciile societăţii informaţionale;
• ar trebui să se instituie un grup de cercetare internaţional, care să aibă ca obiect de activitate examinarea şi analizarea în mod ştiinţific a aspectelor legate de Strategia pentru regiunea Dunării; activitatea acestuia ar trebui sprijinită printr-un program de burse;
• ar trebui să se analizeze modul în care se pot corela diverşii ani tematici ai Uniunii Europene şi programele acestora cu Strategia pentru regiunea Dunării;
• ar trebui sprijinite iniţiativele care vizează predarea limbilor utilizate în regiune;
• Comitetul Economic şi Social European ar trebui sa înfiinţeze un observator sau un grup de studiu care să funcţioneze permanent şi să se ocupe de Strategia pentru regiunea Dunării;
• punerea în aplicare şi monitorizarea prevederilor Strategiei pentru regiunea Dunării, respectiv ale planului său de acţiune, ar trebui realizate de un comitet de gestionare, alcătuit din reprezentanţii societăţii civile, care să-şi prezinte concluziile în rapoarte anuale;
• în paralel cu adoptarea Strategiei pentru regiunea Dunării, Comisia Europeană ar trebui să sprijine cateva proiecte-pilot adecvate pentru testare şi pentru dobândirea unor experienţe de început;
•   finanţarea în vederea realizării Strategiei pentru regiunea Dunării şi a prevederilor din cadrul planului de actiune ar trebui să provină din diferite surse: alături de fondurile europene (în primul rând, fondurile structurale), pot fi luate în considerare şi fondurile proprii ale ţărilor din regiune, sursele private şi instituţiile financiare internaţionale. Tinând seama de contribuţia acestora, Comitetul recomandă instituirea unui fond separat;
•   CESE consideră că Strategia pentru regiunea Dunării - a cărei adoptare este programată pentru primul semestru din 2011, în perioada Preşedinţiei ungare a UE - poate reprezenta un instrument hotărâtor pentru crearea unei regiuni a Dunării dinamice, competitive şi prospere.

            În data de 8 decembrie 2010 Comisia Europeană a aprobat şi a publicat Strategia UE pentru regiunea Dunării, concretizată într-o Comunicare şi un Plan de Acţiune. Documentele discutate şi agreate la nivel comunitar şi care formează nucleul cooperării regionale la Dunăre, reprezintă efortul concentrat de elaborare al statelor riverane, care, alături de Comisia Europeană, au analizat şi au evaluat nevoile reale ale regiunii Dunării şi au propus un document agreat, atât la nivel politic, cât şi tehnic.
           Strategia propune un Plan de acțiune, pentru care este necesară o angajare puternică din partea statelor și a părților interesate. Comisia va întocmi regulat un raport privind progresele înregistrate. În consecință, acțiunile și proiectele vor fi actualizate sau înlocuite pe măsură ce sunt încheiate, făcând ca acest plan să fie flexibil. Se subliniază importanța unei abordări localizate și integrate. Legăturile bune între zonele urbane și rurale, accesul echitabil la infrastructuri și servicii, precum și condiții de trai comparabile, vor promova coeziunea teritorială, care este în prezent un obiectiv explicit al Uniunii Europene.
              Consultarea a identificat multe propuneri privind diverse direcții de acțiune. Comisia, în parteneriat cu statele membre, regiunile și alte părți interesate le-a selectat pe cele care:

• demonstrează beneficiile imediate și vizibile pentru locuitorii regiunii;
• au un impact asupra macroregiunii (sau a unei porțiuni semnificative din aceasta).

              Proiectele ar trebui, prin urmare, să promoveze dezvoltarea durabilă și să cuprindă mai multe regiuni și țări;

•   sunt coerente și se susțin reciproc, creând soluții convenabile tuturor părților implicate;
•   sunt realiste (fezabile din punct de vedere tehnic și cu finanțare credibilă).

           Problemele principale sunt grupate în patru piloni. Fiecare dintre aceștia conține zone prioritare, domenii specifice de acțiune. Acestea sunt:

•   interconectarea regiunii Dunării

          -  pentru îmbunătățirea mobilității și a multimodalității
          -  căi navigabile interioare
          -   legături rutiere, feroviare și aeriene
          -  pentru încurajarea energiilor mai durabile
          - pentru promovarea culturii și a turismului, a contactelor directe între oameni

•   protejarea mediului în regiunea Dunării

         - restaurarea și întreținerea calității apelor
         -  gestionarea riscurilor de mediu
         -  conservarea biodiversității, a peisajelor și a calității aerului și solurilor

•   creşterea prosperității în regiunea Dunării

         - dezvoltarea societății bazate pe cunoaștere prin cercetare, educație și tehnologii ale informației
         - sprijinirea competitivității întreprinderilor, inclusiv dezvoltarea grupurilor
         -   investiția în oameni și capacități

• consolidarea regiunii Dunării

        -   ameliorarea capacității instituționale și a cooperării
      - conlucrarea în vederea promovării securității și pentru soluționarea problemelor puse de criminalitatea organizată și de infracțiunile grave.
 

               Prin activitatea ce am desfăşurat-o în calitate de preşedinte executiv al Fundaţiei „Grupul de Iniţiativă Ecologică şi Dezvoltare Durabilă” am încercat  să pun întreaga societate cât mai mult în contact cu realitatea actuală, actul conştientizării realităţii reprezentând un prim pas pentru o dezvoltare durabilă.Eforturile noastre au fost remarcate chiar şi de Domnul Phillip Weller, Secretar Executiv în Cadrul Comisiei Internaţionale pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR) care a ţinut să ne felicite pentru iniţiativa  Fundaţiei “Grupul de Iniţiativă Ecologică şi Dezvoltare Durabilă”, considerând propunerile noastre extrem de utile în contextul Strategiei europene pentru Dunăre.
              Comisia Internaţională pentru Protecţia Fluviului Dunărea (ICPDR) este activă în pregătirea Strategiei pentru Dunăre şi propune implementarea acesteia  printr-o abordare participativă din partea şefilor delegaţiilor din cadrul ICPDR şi din partea Coordonatorilor Zonei Prioritare recent nominalizaţi pentru  Strategia europeană pentru Dunăre. ICPDR  militează pentru prosperitatea populaţiei în bazinul Dunării şi dezvoltarea durabilă în acestă regiune. Acest mesaj din partea ICPDR ne-a încurajat şi ne-a dat speranţa unei cooperări pentru a face faţă provocărilor cu care ne confruntăm în acestă regiune.
               În momentele actuale, dezvoltarea este o component clară a Strategiei Europene pentru regiunea Dunării.
              Regiunea Dunării s-a schimbat în mod dramatic. Recent, au avut loc valurile de extindere a Uniunii Europene. Bazinul fluviului care străbate cele mai multe țări din lume este acum în mare măsură un spațiu al Uniunii Europene, de aceea există o necesitate de a conecta oamenii, ideile și nevoile lor în această regiune.
             Un prim început în a face cunoscută această strategie l-a reprezentat organizarea Forumului "Dunarea, renaturare sau indiguire? Solutii optime de adoptat" , în cadrul căruia domnul Mihai Manoliu în calitate coraportor la avizul CESE privind pozitia societatii civile fata de viitoarea strategie a Dunarii a prezentat publicului prima varianta a noului aviz al CESE cu privire la  strategia si planul de actiuni.

CONCLUZII                         
 
             Strategia Europa 2020 este angajamentul esențial al UE în direcția creării de locuri de muncă, a creșterii durabile și favorabile incluziunii, angajament pe care prezenta strategie îl va consolida. Ea are cinci obiective principale. Acestea sunt: promovarea ocupării forței de muncă; îmbunătățirea condițiilor pentru inovare, cercetare și dezvoltare; abordarea schimbărilor climatice și a obiectivelor energetice; îmbunătățirea nivelului de educație; și promovarea incluziunii sociale în special prin reducerea sărăciei și combaterea problemelor puse de îmbătrânire. Strategia, cu viziunea sa asupra regiunii Dunării în 2020, contribuie la realizarea acestor obiective. Ea susține creșterea durabilă, având ca scop reducerea consumului de energie, creșterea nivelului de utilizare a energiilor regenerabile, modernizarea sectorului de transporturi prin eficientizarea și ameliorarea impactului său asupra mediului și promovarea turismului ecologic. Ea contribuie la eliminarea obstacolelor în calea pieței interne și îmbunătățește mediul de afaceri.
               Coerența cu legislația și politicile UE se află la baza strategiei. Aceasta abordează decalajele de implementare, precum și dificultățile practice și organizaționale care duc la lipsa de rezultate. Ea susține mai buna implementare a obligațiilor juridice ale UE, în special în ceea ce privește Piața Unică și mediul. Obiectivul și strategia UE de biodiversitate după anul 2010, cu proiecția sa pentru 2050 și obiectivul pentru 2020, sunt, de asemenea, consolidate. Ca poartă către vecinii din Europa și către Asia, regiunea este esențială în sprijinirea alte politici externe ale UE, în concordanță cu Politica Europeană de Vecinătate și inițiativele regionale (de exemplu, Parteneriatul Estic).
             Până în 2020, toți cetățenii acestei regiuni ar trebui să se bucure de perspective mai bune de învățământ superior, ocupare a forței de muncă și prosperitate în zonele în care locuiesc.
              Strategia ar trebui să facă din aceasta o regiune care aparține cu adevărat secolului 21,sigură și încrezătoare în propriile forțe și una dintre cele mai atractive din Europa.

BIBLIOGRAFIE

[1] Comunicarea Comisiei Europeană privind Strategia Dunării

[2] Planul de Actiune privind Strategia Dunării

LUMEA PE MARGINEA PRĂPASTIEI - Cum să prevenim colapsul ecologic şi economic

Prezentare carte:
Dr. Ing. Cristiana SÎRBU

Autor: Lester R. BROWN

Cuvânt înainte: Ion ILIESCU

Cartea lui Lester Brown “Lumea la  marginea prăpastiei” constituie un avertisment sever în legătură cu agravarea dezechilibrelor provocate de evoluţia civilizaţiei actuale, prin presiunea  crescândă asupra resurselor de bază – în special de hrană, apă  şi energie, în condiţiile unei inerţii păguboase şi insensibilităţii condamnabile  din partea factorilor dedecizie politică, şi inadaptării legităţilor economiei de piaţă – în vederea stopării acestor evoluţii periculoase pentru existenţa civilizaţiei înseşi.

Obiectul cărţii lui Lester Brown este încercarea de a da răspuns la întrebarea Cât timp mai avem şi ce este de făcut pentru a salva civilizaţia?

Cartea este construita pe trei capitole:

• În primul sunt descrise fenomene grave, cu efecte profunde asupra societăţii, în ansamblu: în primul rând, secătuirea apelor subterane şi scăderea recoltelor; în al doilea rând, eroziunea solurilor şi expansiunea deşerturilor; şi, în al treilea rând, creşterea temperaturilor, topirea gheţarilor şi securitatea alimentară.

• În al doilea capitol – consecinţa acestor procese: emergenţa politicii deficitului alimentar; refugiaţii alimentari – creşterea fluxurilor migratorii; presiuni asupra stabilitătii generale şi apariţia de "state eşuate".

• În al treilea capitol se creioneaza posibile răspunsuri, reluînd propunerile enunţate de autor în volumele sale anterioare privind planul B: edificarea unei economii globale eficiente energetic; valorificarea energiei eoliene, solare şi geotermale; refacerea sistemelor naturale de susţinere a economiei, eradicarea sărăciei, stabilizarea populatiei şi salvarea "statelor eşuate“ şi, în fine, asigurarea hranei pentru opt miliarde de locuitori ai planetei.

            În concluzie, intitulată sugestiv "Cu ochii pe ceas", autorul vorbeşte despre importanţa şi emergenţa tuturor măsurilor propuse pentru salvarea civilizaţiei.

Lester Brown semnalează că, pe parcursul celor 6000 de ani de când a început civilizaţia, omenirea a trăit pe baza productivităţii sustenabile a sistemelor naturale ale pământului. Dar, în ultimele decenii, societatea umană a depăşit nivelul consumului de resurse pe care aceste sisteme îl pot susţine  (adică a devenit nesustenabil). Cererea depăşeşte , deci, oferta în mai toate sistemele naturale!

Lester Brown  semnalează un studiu din 2002 al unui colectiv de savanţi coordonat de Mathis Wackerwegel (de la Academia Naţională de Ştiinţe a S.U.A.), care a introdus conceptul de “amprentă ecologică”, exprimând sintetic efectele  însumate ale tuturor proceselor care duc la uzura  bogăţiilor naturale ale pământului, inclusiv suprasarcina de bioxid de carbon din atmosferă. Ei au ajuns la concluzia că solicitările colective ale omenirii au depăşit pentru prima oară capacitatea de regenerare a pământului în jurul anului 1980. În 1999, solicitările globale au depăşit productivitatea sustenabilă a sistemelor naturale cu 20%; iar calculele în curs vorbesc de faptul că, în 2007, acest  indicator a ajuns la 50%. Adică, acum, ne aflăm în situaţie de avarie, când ar nevoie de o planetă şi jumătate pentru a susţine consumul actual al omenirii!

Declinul global al sistemelor naturale de susţinere a economiei, declinul, deci, ecologic care va conduce la declin economic şi social este deja în plină desfăşurare. Managementul actual al economiei globale, bazată pe mecanismele pieţei, este la ananghie. Şi asta pentru că gândirea economică şi politică modernă acordă puţină atenţie pragurilor sustenabile de productivitate ale sistemelor naturale ale Pământului, fiind puţin sincronizată cu ecosistemul de care depinde şi care  depinde  şi care se apropie de colaps.

            Colapsul economic şi social a fost întotdeauna precedat de o perioadă de declin al mediului înconjurător. Avem acum o economie care îşi distruge sistemele naturale de susţinere şi care ne-a dus pe calea declinului şi a colapsului, ne aflăm periculos de aproape pe marginea prăpastiei!

Lester Brown reia în această lucrare propunerile enunţate deja în volumele sale anterioare privind Planul B – pentru salvarea civilizaţiei.

            Ideea Planului B este de a determina inversarea actualelor tendinţe ale economiei mondiale care împing omenirea spre distrugerea suporturilor naturale ale economiei şi dezagregarea sistemului climati, până la marginea prăpastiei. El comportă 4 componente:

•      o masivă reducere a emisiilor de carbon cu 80% până în anul 2020;
•       stabilizarea populaţiei la maximum 8 miliarde, până în anul 2040;
•        eradicarea sărăciei;
•        refacerea pădurilor, a solurilor, apele freatice şi a bancurilor piscicole.

            Lester Brown actualizează, în acest scop, propunerile sale din Planul B, privind un buget anual necesar pentru stoparea actualilor factori distructivi din activitatea economică şi promovarea unui set de măsuri pentru salvarea civilizaţiei. Un astfel de buget ar însemna sub 200 de miliarde dolari. Autorul consideră că există şi resursele financiare necesare pentru a susţine un asemenea proiect. Bugetul Planului B nu reprezintă decât 12% din bugetul militar mondial!

Se impune, de astfel, să se schimbe optima asupra conceptului de securitate  pentru secolul XXI.

A existat un decalaj în gândirea noastră. Noi continuăm să considerăm că ameninţarea principală este războiul, dar, de fapt, creşterea populaţiei, foametea şi schimbările climatice sunt  principalele probleme”

Pentru salvarea civilizaţiei este necesară, deci, o schimbare radicală a înţelegerii pericolelor reale cu care se confruntă omenirea, la început de secol şi adaptarea la nivelul factorilor de decizie politică atât în plan naţional, cât şi al organismelor mondiale a măsurilor necesare pentru evitarea colapsului şi a prăbuşirii civilizaţiei – sugerate şi în Planul B, propus de Lester Brown.

Noi lichidăm avuţia naturală a Pământului pentru a ne alimenta consumul.  Dacă folosim indicatori de mediu pentru evaluarea situaţiei în care ne găsim, atunci declinul global al sistemelor naturale de susţinere a economiei – declinul ecologic care va conduce la declin economic şi colaps social – este deja în plină desfăşurare.

Moartea civilizaţiei noastre nu mai este teorie sau o posbilitatea economică, este drumul  pe care mergem.

Ne trebuie o economie pentru secolul XXI, una sincronă cu Pământul şi sistemele sale naturale de susţinere, nu una care să le distrugă.  Economia  risipei, bazată pe combustibili fosili şi centrată pe automobil nu mai este un model  viabil. Pe scurt, trebuie să edificăm o nouă economie, una alimentată de surse energetice fără emisii de carbon – eoliană, solară şi geotermală – una care să dispună de un sistem de transport diversificat, una  care refoloseşte şi reciclează totul.

Prin Planul B putem schimba direcţia şi putem avansa pe o cale a progresului durabil, dar numai cu preţul unei mobilizări masive, înfăptuite cu viteza operaţiunilor de război.

            Obiectivele Planului B – stabilizarea climei, stabilizarea populaţiei, eradicarea sărăciei şi refacrea sistemelor naturale de  susţinere a economiei – sunt reciproc dependente. Toate sunt esenţiale pentru a hrăni populaţia. A scoate economia globală de pe calea declinului şi a prăbuşirii depinde de realizarea tuturor acestor 4 obiective.

Alegerea ne aparţine . Putem continua să procedăm ca şi până acum, dirijând o economie care continuă să distrugă  sistemele ei naturale de suţinere până când se va autodistruge, sau putem fi generaţia care schimbă direcţia, mutând lumea pe un făgaş al progresului susţinut. Alegerea va fi făcută de către generaţia noastră, dar va afecta viţa pe Pământ a tuturor generaţiilor viitoare. 

Strategia pentru regiunea Dunării – contribuţia la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă ale tuturor cetăţenilor din regiunea Dunării de Jos

Strategia de dezvoltare a regiunii Dunării este un lung lanţ de consultări şi dezbateri ce aveau să pună în lumină planul de acţiune a peste 800 de contribuţii primite chiar din partea celor 14 state: Germania, Austria, Slovenia, Republica Cehă, Slovacia, Ungaria, România, Bulgaria, Croaţia, Serbia, Bosnia, Herţegovina, Muntenegru, Moldova, Ucraina,  state atât din interiorul Comunităţii Europene cât şi din exteriorul ei.

Astfel statele din Regiunea Dunării şi-au manifestat angajamentul pentru crearea unei noi  MACROREGIUNI ce are în vedere un plan comun de acţiune ce se bazează pe 4 piloni şi se concentrează asupra a 11 domenii prioritare.

Parlamentul European s-a constituit încă de la bun început ca un partener de încredere ce va veghea permanent asupra viitorului „strategiei de dezvoltare a regiunii Dunării”.

Dezbaterile ce au avut ca subiecte cele mai importante aspecte, cum ar fi: mobilitatea, energia, poluarea, locurile de muncă şi securitatea, asigurarea serviciilor de urgenţă care să colaboreze pentru a face faţă dezastrelor naturale au reliefat încă o dată „voinţa comună” pentru constituirea unui viitor comun mai bun pentru această parte a Europei.

Se aşteaptă ca viitoarea strategie să contribuie la îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă şi de muncă ale celor aproximativ 115 milioane de cetăţeni din regiunea Dunării, Dunărea fiind considerată „oglinda Europei”.

Strategia Uniunii Europene pentru regiunea Dunării trebuie să aibă un caracter deschis, favorabil incluziunii şi sensibil la aspectele sociale, economice şi de mediu, să ia în considerare recomandările organizaţiilor civile şi să se bazeze pe experienţa acesteia. Se va crea o reţea a organizaţiilor societăţii civile din regiune – „Forumul societăţii civile din regiunea Dunării” şi „Forumul antreprenorial din regiunea Dunării (Danube Business Forum)” care va include actori sociali şi economici ce vor realiza cooperarea şi coeziunea economică, socială şi teritorială în acestă regiune.

Dr. Ing. Cristiana SÎRBU

18 martie 2011

 

Forumul "Dunărea – renaturare sau îndiguire? - Soluţii optime de adoptat"